Ultima intersectie

Cei mai iubiti oameni se trezesc in paturi goale.

Cei mai iubiti oameni isi fac cafeaua de unii singuri dimineata, si o beau tot de unii singuri.

Oamenii iubiti au cele mai pufoase paturi, cu care nu invelesc pe nimeni.

Cei mai iubiti oameni isi cumpara singuri flori, sau cumpara flori nu pentru a le darui, ci pentru a zambi batranei cu mainile inghetate de la coltul strazii.

Cei mai iubiti oameni ii invidiaza pe cei mai putin iubiti, care se bucura de iubire fara sa o simta.

Cei mai iubiti oameni au cele mai triste dimineti, dimineti in care daca o sa cada o steluta lipita prost pe perete, isi vor pune naiv o dorinta si vor astepta.

Cei mai iubiti oameni asteapta mereu…

 

[21]

A murit.

Da…a murit pustoaica aia care isi aprindea mereu tigara de la trabucurile voastre.

[mama]

Mi-e dor sa te gasesc bandu-ti cafea cand ma trezesc:|

[spiridush]

Uita-te in ochii mei si urla.

Urla in toata tacerea pe care am udat-o deopotriva in ani si departari, si uita-te la ea, ce tacere nenorocit de zdravana a crescut.

Iti arde fata, iti simti ochii stersi care nu mai am ce lumina sa imi dea, stinge-ti lumina si urla-ti.

Urla-ti.

Doar asta o sa te mai faca sa respiri greu, sa-ti lasi bratele sa cada, sa simti frigul cum iti strapezeste oasele.

Nu mai cauta drumul tau, caci soseaua aceea a devenit camp, si apoi oameni si acum noapte.

Pastreza tot calmul din lume si priveste-te batrana, caci atat suntem.

Si…tii minte?

Nu mai avem nimic.

AVEM INSA OBLIGATIA DE A FI GROAZNIC DE SINGURE, intr-un final!

[de una singura]

Poate ca ultima tigara am fumat-o mai mereu din pachetul taximetristilor…iar asta m-a imbatranit dureros.

[.]

M-am uitat in ochii tai batrani si nu am putut decat sa nasc un zambet sincer, zambet asemanator cu al acelora care smulg salata verde din pamant rece dimineata, pentru a hrani copii cu obraji rumeni si sanatosi, un zambet implinit ca atunci cand te uiti in spatele tau si simti cum miroase iarba abia taiata de coasa sub soare.

M-am uitat in ochii tai batrani si am vazut viata proaspata, simpla, cruda.

M-am uitat in ochii tai si am vazut nebunia ca slabiciune.

Asta te face om.

Noapte buna, scumpul meu.

[Iubirea e]

Iubirea e nastere.

Trebuie sa incordezi toti muschii, sa doara, sa urli, sa blestemi si sa alungi, sa injuri,  sa simti ca-ti cedeaza trupul, ca-ti sta inima, ca doctorul iti vrea raul, sa fii uda, murdara, obosita si infometata, sa vrei sa te eliberezi si sa o desprinzi din tine.

Trebuie sa o creezi inauntrul tau si sa o cresti, sa o renegi si sa o doresti din nou, sa-i simti fiecare miscare, sa-i intelegi tacerea,  si sa o treci prin tine cu dureri de inima pentru ca in cele din urma sa poata respira.

[sssst...]

Pentru ca dincolo de orice pierzanie in somn, visul te va trezi in noapte, in simturi. Te elibereaza?

Citeste!

Te urmareste sarutul umed, fiecare por se ineaca in el bruscand.

Priveste-ma!

Te innebuneste privirea aiurita de jos, pentru ca e cel putin la fel de bolnava ca a ta.

Vorbeste-mi!

Stii ca asta ma termina, o simti in respiratia-mi sacadata care nu te mai poate opri.

Inchide ochii!

…si vezi dansul grotesc, nu am nevoie de ochii din poze. inchide-i.

Ce te dezorienteaza?

Ca ceea ce ascunzi intr-un suflet curat de sticla, e ceea ce ma face sa tremur urland, si nu sticla reflectata deformat tuturor!

Nici macar sa nu incerci sa judeci!

Ce nu ai vazut tu e ca nu a fost atingere murdara, ci o inima – INIMA!- daruita tie sa o murdaresti.

Uita-te la mine…te-ai renegat nespalandu-mi parul cu maini sincere cand a venit dimineata.

Uita-te la inima asta care te-a facut sa fii tu…nu ti-ai mai pastrat vreme sa cunosti si omul din ea…

[pretext]

Mi-au tremurat mainile, si au strans pana la ultimul scancet de copil, caci dragostea e carne si carnea e om.

Si daca animalul nu stie sa scape pensula pe panza, atunci animalul din tine si-a pictat fiecare traire pe pielea pradei sale.

Ti-am fost insa numai un popas pe o canapea straina, atunci cand anii ti-au obosit, caci atata vreme cat mainile mai stiu sa se joace, inseamna ca respira copilul din tine!

Scoate toata murdaria dinauntru si picteaza, caci voi fi carpa de bumbac care sa iti stearga pensula dupa fiecare culoare.

Insa odata ce ti-am plecat, spala-ti mainile ca nu cumva ele sa atinga asa zambetul de copil din femeie.

Iti multumesc pentru aceasta liniste care mi-a oprit timpul pentru o clipa, sa-mi odihnesc inima.

[heal for...nothing]

E ca in constructia desenelor animate.

Se succed cu o repeziciune infricosatoare mii de imagini sub tine, pleci genele, ridici genele….la fiecare clipire personajul peste care te apleci sa-l privesti in suflet se schimba.

Unde e rautatea? Unde e rautatea intr-un suflet secatuit, doar pentru ca a continuat sa colinde aiurea?

E vina drumetului ca nu-si mai gaseste drumul spre casa!?!

Te uiti la mine cu privirea aia goala, ca si cum m-ai judeca si dincolo de toate ai incepe sa ma urasti pentru lipsa de suflet…si ma urasti ma ales pentru ca oricat de mult te-ai chinui, in negrul ochilor mei nu mai e reflexia a ceea ce am vazut ieri dimineata cand m-am trezit, nu se vede nici prima imagine de acum doua dimineti in urma, nici cea de acum o clipa…

Cel mai mult ma urasti pentru ca nu stii ce vad ochii mei vii si tristi, asa cum i-ai iubit.

Ma urasti pentru ca nu stii de cate ori s-au uitat in alti ochi, si de cate ori o vor mai face, fix in acelasi mod in care te privesc pe tine acum.

Pentru ca ti-e teama sa nu se compare toate aceste atingeri intre ele, sa nu fie masurata forta strangerilor de mana,  cea mai mica diferenta intre imbinarea formelor.

Nu…nu ma uit in gol, ba chiar mi-e rusine ca te privesc cu toata sinceritatea, asa cum am facut-o de fiecare data!

Dar nu de fiecare data ai fost tu in fata mea!

Ma cataloghezi vinovata pentru ca nu am pic de suflet.

Insa nu, nu e vina mea ca nimeni nu are destul suflet cat sa fie de ajuns pentru amandoi…