[ acum ]

..Iubitule…de atata vreme nu m-ai mai cautat, sa-ti lasi greutatea mainii noaptea pe corpul meu, sa tresar linistindu-ma ca sunt in bratele tale, si ca as vrea sa dorm doar ca sa raman asa la nesfarsit. Mi-e dor sa fac ochii mari in intuneric ca sa te privesc cu toata dorinta de a ma arata in fata ochilor tai inchisi care dorm, sa ma dezgolesc si sa rastorn totul prin privirea mea catre tine. Stii, imi place atunci cand deschid ochii langa tine sa te invat, cunoscand vena cu vena si friecare umbra a cearcanelor pe care as vrea sa le sarut. Si te scarpin pe spate in somnul tau, stergandu-ti de fiecare data fruntea cand asuzi in visurile tale bezmetice. Incerc sa ma dezbrac in fata ta toata, sa ma cunosti si sa ma inveti si tu zi de zi. Mi-e dor, iubitul meu drag, sa putem sa ne invatam amandoi unul pe altul, sa ne alintam si ocrotim. Mi-e dor sa fiu in tine si amandoi in noi, simtind fiecare atingere, respiratie si drum al sangelui prin vene…mi-e dor sa te tin de mana ta grea atunci cand iti fuge privirea de lacrimi si sa strang din carnea spatelui tau atunci cand urli. Mi-e dor sa simt cum curge viata din tine in mine si cum apoi o crestem amandoi. Uita-ne, suflet drag, astia suntem si ne-am trait o vreme, prima noastra vreme fiind totul, stramb si stangaci cum e inceputul. Mai avem o viata, noi, in doi…asa cum ne impreunam mainile sa o construim. Si cu mainile inghetate, cu picoare reci si mortar cazand in namol, ne construim viata noastra construindu-ne pe noi. Hai sa ne intoarcem fata in fata si sa zidim. Am ridicat prea mult gresit zidul in fata noastra sa ne desparta. Pune tu o caramida in spatele meu si eu una in spatele tau ca sa ne protejam aici.
Suflete drag, am construit deja fundatia si suntem obositi…pune-ti capul pe genunchii mei si hai sa ne daruim o clipa de liniste si alint.
Iubitule, hai sa ne iubim…